MANDÍNGO subst. 1. S. m. Membru al populațiilor care trăiesc în regiunea văii superioare a râului Niger, din vestul Africii. 2. S. n. Grup de limbi înrudite mande, incluzând bambara, malinke și maninka, foarte răspândite în vestul Africii; mandekan. (cf. engl. mandingo < mandingo mandeŋga < mandi mande) [AHDEL] Vezi definitia »

FAGO- Element prim de compunere savantă cu sensul „a absorbi”, „a mânca”, „a consuma”. [< fr. phago-, it. fago-, cf. gr. phagein]. Vezi definitia »

COLÚGO s. m. animal arboricol, erbivor, nocturn, din pădurile Indoneziei, cu o membrană care unește membrele cu capul și coada, permițând să planeze ca o parașută, de la un arbore la altul. (<amer. colugo) Vezi definitia »

ÁLTER ÉGO s.m. Al doilea eu; persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui. ♦ Om de încredere, prieten nedespărțit. – Loc. lat. Vezi definitia »

TÁNTUM ÉRGO loc. s. 1. începutul unui imn liturgic creștin. 2. (fig.) spunere a unor lucruri în față, declarație dechisă. (< lat. tantum ergo, un atât de mare /jurământ/) Vezi definitia »