GULÍE, gulii, s. f. Plantă erbacee legumicolă cu frunze mari, dințate, și cu tulpina îngroșată, sferoidală, comestibilă (Brassica oleracea gongyloides). ♦ (Reg.) Nap porcesc. – Din bg. gulija. Vezi definitia »

MIOTONÍE s. f. Boală care se manifestă prin tulburări în contracția mușchilor. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myotonie. Vezi definitia »

SURZÉNIE, surzenii, s. f. Surditate (1). – Surzi + suf. -enie. Vezi definitia »

ACTINOCARDIOGRAFÍE s. f. deteriorare a conturului și dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X, paralele. (< germ. Aktiokardiographie) Vezi definitia »

POSOLOGÍE s.f. Studiu al dozelor în care trebuie administrate medicamentele. [Gen. -iei, var. pozologie s.f. / < fr. posologie, cf. gr. posos – cât, logos – studiu]. Vezi definitia »