MELANÓZĂ s.f. 1. Acumulare patologică a pigmenților în diferite țesuturi. 2. (Bot.) Nume al unor boli, cauzate de ciuperci, care atacă vița de vie. [Pl. -ze. / < fr. mélanose, cf. gr. melas – negru]. Vezi definitia »

PLASMOLÍZĂ, plasmolize, s. f. (Bot.) Fenomen de contracție și de desfacere a citoplasmei, provocat de pierderea apei din țesutul vegetal viu. – Din fr. plasmolyse. Vezi definitia »

sărăcústă (sărăcúste), s. f. – 1. (Înv.) Interval de 40 de zile. – 2. Slujba morților, care se oficiază la 40 de zile de la moarte. Ngr. σαραϰοστή, din gr. τεσσαραϰοστή „păresimi” (Cihac, II, 684; Murnu 49). Vezi definitia »

PULVERÍNĂ s. f. Pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv și la fabricarea artificiilor. – Din fr. pulvérin. Vezi definitia »

scânteíță, scânteíțe, s.f. (înv.) 1. (în forma: schinteiță) scânteie mică; scânteiuță. 2. (reg.) rostopască. 3. plantă erbacee, cu tulpină ramificată și cu flori roșii, albastre sau albe; scânteioară, aurică, focșor, poperină. 4. (la pl.; în forma: schinteițe) gușa-porumbului (plante). 5. cocoșei de câmp (plante). 6. (în forma: schintiță) scrântitoare (plantă). Vezi definitia »