EFRACȚIÚNE s. f. v. efracție. Vezi definitia »

PERFECȚIÚNE s.f. Caracterul a ceea ce este perfect; desăvârșire. [Pron. -ți-u-, var. perfecție s.f. / cf. fr. perfection, lat. perfectio]. Vezi definitia »

UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [Pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua]. Vezi definitia »

IMPLORAȚIÚNE s.f. v. implorație. Vezi definitia »

NOTAȚIÚNE s. f. v. notație. Vezi definitia »