ABLAȚIÚNE s.f. 1. Operație chirurgicală prin care se îndepărtează total sau parțial un organ, un țesut sau un membru bolnav. 2. (Geol.) Transportare (prin acțiunea apei, a vântului, a ghețarilor etc.) a materialului rezultat din dezagregarea rocilor. ♦ Reducere a masei unui ghețar prin topire, evaporare sau distrugere mecanică. 3. (Astr.) Fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., străbătând atmosfera, pierde din substanță datorită încălzirii sale până la incandescență. [Var. ablație s.f. / cf. fr. ablation, lat. ablatio]. Vezi definitia »

Provine din verbul elen „mathein” care desemna posibilitatea omului de a asimila cunoștiințe, de a-și forma priceperi si deprinderi și de a se adapta la situații si condiții de viață dificile. Vezi definitia »

DIGITAȚIÚNE s.f. v. digitație. Vezi definitia »

fărmăcăciúne, fărmăcăciúni, s.f. (înv.) fermecătură. Vezi definitia »

DETRACȚIÚNE s.f. 1. Ponegrire, defăimare. 2. Proces de dislocare a blocurilor de rocă sub acțiunea ghețarilor. [Var. detracție s.f. / < fr. détraction, cf. it. detrazione, germ. Detraktion]. Vezi definitia »