CURMÉI, curmeie, s. n. 1. Bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită). 2. (Reg.) Mlădiță care crește din tulpina viței de vie. – Curm + suf. -ei. Vezi definitia »

funduréi s.n. (reg., înv.) brânză. Vezi definitia »

ocléi(-i), s. m. – Obleț (Alburnus lucidus). Pol. oklej, rus. ukleja (Tiktin). Vezi definitia »

ROȘTÉI, roșteie, s. n. (Reg.) Dispozitiv în forma unui cadru în care sunt fixate vergele de lemn sau de oțel și care se folosește ca închizătoare la uși și la ferestre; p. restr. gratie, zăbrea. ♦ Grătarul de la sobă, prin care cade cenușa. – Din magh. rostély. Vezi definitia »

TOMĂGÉI s.m. PASTE DE CASA. FAINA AMESTECATA CU PUTINA APA PINA SE OBTINE CONSISTENTA UNOR „ZDRENTE”.SE PUN IN LAPTE SI SE FIERB (MOLDOVA) Vezi definitia »