taradáică, taradăici, s.f. (reg.) 1. trăsură, căruță. 2. roabă. Vezi definitia »

mare brânză / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanță. Vezi definitia »

a pune în probă expr. (pol., înv.) a lua la bătaie (un delincvent în incinta secției de poliție). Vezi definitia »

păscuiálă s.f. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »

EXPERIÉNȚĂ s.f. 1. Totalitatea cunoștințelor despre realitatea înconjurătoare pe care oamenii le obțin în procesul practicii social-istorice. 2. Provocare intenționată a unui fenomen pentru a-i studia fazele de dezvoltare; experiment. ♦ Încercare, probă făcută personal cu un lucru. [Pron. -ri-en-. / cf. fr. expérience, lat. experientia]. Vezi definitia »