CĂPCĂÚN, căpcăuni, s. m. Ființă fabuloasă din mitologia populară românească, închipuită cu trup de om și cu cap de câine, uneori cu două capete și cu două guri, despre care se spune că mânca oameni. ♦ Epitet dat unui om rău, crud, sălbatic. Cap¹ + câine (după ngr. kinokefalos). Vezi definitia »

sărpún (-ni), s. m. – Cimbrișor (Thymus serpyllum). – Var. sărpunel. Lat. serpullum (Densusianu, Rom., XXXIII, 285; REW 7860; Tiktin), cf. prov. serpol, cat. serpoll. Caractewrul de cuvînt moștenit și popular pare îndoielnic. Pușcariu 1584 citează pe șerpunel, s. m. (cimbrișor), pe care-l consideră drept reprezentant al lat. *serpullellum. Vezi definitia »

AIUN (AAIÚN), EL ~ (LẴAYOUNE), centru ad-tiv al Sharei Occidentale; 93,9 mii loc. (1982). Centru comercial al unei zone agricole. Vezi definitia »

CĂTÚN, cătune, s. n. 1. Grup de așezări țărănești care nu constituie o unitate administrativă, cu un număr de locuitori mai mic decât al unui sat. 2. (Reg.) Pădurice, hățiș, desiș. [Pl. și: cătunuri] – Cf. alb., scr. katun. Vezi definitia »

(oportun, agreat) (proiect bine-venit) adj. m., pl. bine-veniți; f. bine-venită, pl. bine-venite Vezi definitia »