NOTARIÁT, notariate, s. n. Instituție publică în care se redactează, se legalizează și se autentifică acte; funcția și activitatea notarului sau a autorității însărcinate cu autentificarea și legalizarea actelor. ◊ Acte de notariat = acte autentice sau care urmează să fie autentificate, legalizate. [Pr.: -ri-at] – Din fr. notariat, germ. Notariat. Vezi definitia »

NEEXPLORÁT, -Ă, neexplorați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu a fost explorat, cercetat, analizat; necercetat, inexplorat. – Ne- + explorat. Vezi definitia »

SILICATIZÁT adj. v. silicatiza. [MDN] Vezi definitia »

ACUMINÁT, -Ă adj. (Despre frunze, fructe etc.) Terminat cu un vârf lung și ascuțit. [Cf. fr. acuminé, lat. acuminatus < acumen – vârf]. Vezi definitia »

acaliculát, -ă adj. (bot.) lipsit de calcul. [v. calcul(II), s.m. cu pl. calculi, în DEX '98] (< fr. acaliculé) Vezi definitia »