hăltăcărí, hăltăcărésc, vb. IV (reg.) a clăti (un vas cu lichid), a clătări, a clătina; (refl.; despre lichide) a se tulbura (prin clătirea vasului). Vezi definitia »

zóri s. f. pl. – Faptul zilei, auroră. – Megl. zor. Sl. zorĭa, zarĭa (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 469; Conev 36), cf. zare, și bg. zorá „auroră”, zorĭ „în zori, dis-de-dimineață”. – Der. zori, vb. refl. (a se face ziuă); zorea, s. f. (clopoțel, Ipomaea purpurea), cf. numele său fr. belle-de-jour; Zorilă, s. m. (personaj din mitologia populară, reprezintă zorile; luceafărul de dimineață; nume de bou); zorit, s. n. (în Trans., obicei folcloric care constă dintr-o cîntare matinală pentru tinerii căsătoriți). Vezi definitia »

GRI adv. inv., s. n. (de) Culoare cenușie. -Din fr. Gris Vezi definitia »

LARI s. m. pl. Nume dat în mitologia romană unor divinități considerate a fi ocrotitoarele casei și ale familiei. – Din lat. Lar, Laris. Vezi definitia »

presporí, presporésc, vb. IV (reg.) a reuși să facă, să realizeze, să ducă la bun sfârșit (ceva). Vezi definitia »