a face cărțile expr. (glum.) a turna băuturile în pahare. Vezi definitia »

Areale tehnologice trans-generationale marcate de sustenabilitate Vezi definitia »

piersecéle s.f. pl. (reg.) plantă denumită și „papucul-domnițoarei”. Vezi definitia »

SENSÍBILE adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu simțire, cu înduioșare. – Cuv. it. Vezi definitia »

SCRÁBBLE s. n. 1. Joc de societate disputat de către unul, doi sau mai mulți jucători, sub diverse forme, pe o tablă formată din 15 linii și 15 coloane care determină 225 de căsuțe, unele colorate diferit cu proprietatea de a multiplica valoarea asociată literei sau cuvântului care le ocupă, cu ajutorul unor jetoane însemnate pe una dintre fețe cu câte o literă și o valoare care depinde de frecvența de apariție și dificultatea de folosire a literei respective într-o limbă dată, și al cărui scop îl reprezintă obținerea a cât mai multor puncte cumulate prin intermediul formării și depunerii pe tablă a câte unui cuvânt din literele extrase la întâmplare de către fiecare jucător, în mod alternativ, cu condiția de a crea legături cu cele așezate deja pe tablă, prin adiacență, încrucișare sau prelungire. 2. Situație în jocul de scrabble (1) în care un jucător depune dintr-o dată toate cele șapte litere de pe suportul propriu, formând un cuvânt adecvat, și pentru care i se acordă o primă de 50 de puncte care se adună la valoarea calculată corespunzătoare depunerii. [Pr.: scré-băl] (denumire de marcă înregistrată în S.U.A., în 1950, care probabil derivă din engl. scrabble = a scrijeli, a zgâria; a mâzgăli, a scrie neciteț; a merge în patru labe, a da din mâini și din picioare) [et. TLF și MW] Vezi definitia »