pîrjolí (pârjolésc, -pârjolít), vb. – A pîrli, a pîrpăli. Mag. pörzsölni (Cihac, II, 286), perzselni (Tiktin), în legătură cu sl. pružiti (Miklosich, Slaw. Elem., 40), cf. prăji, pîrg. – Der. pîrjol, s. n. (pîrlire, incendiu, foc), deverbal, cf. mr. pîrjală „loc însorit”, slov. pražola „pîrlire” (originea tc., cf. Graur, BL, VI, 167, pare îndoielnică); pîrjoală, s. f. (chiftea; carne la grătar), unde pare să fie o încrucișare cu it. braciuola, ven. bresuola „vițel la grătar”, ngr. μπρίζολα, tc. purzola, mr. brujolă (Pascu, I, 226). Vezi definitia »

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea. Vezi definitia »

zdrelí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zdrelíse, imperf. 3 sg. zdreleá; conj. prez. 3 să zdreleáscă Vezi definitia »

permetezlí, permetezlésc, vb. IV (reg.; despre vie) a stropi via (cu vermorelul sau permetezeul). Vezi definitia »

jinăcălí, jinăcălésc, vb. IV (reg.) a muia rufele în apă. Vezi definitia »