RICÍN, ricini, s. m. Plantă erbacee sau arborescentă originară din Africa, cu rădăcina pivotantă, puternică, cu tulpina înaltă de 1-2 m, cu flori verzi, roșii sau violete; căpușă (Ricinus communis). ◊ Ulei (sau unt) de ricin = ulei extras din semințele acestei plante, cu proprietăți purgative, nesicativ, neinflamabil, păstrându-și aceeași consistență la variații mari de temperatură, folosit în industria farmaceutică sau ca lubrifiant la motoarele de avion, precum și în industria pielăriei, a cauciucului sintetic etc.; ricină. – Din lat. ricinus, germ. Rizinus. Vezi definitia »

in mod perfect Vezi definitia »

ALMANDÍN s. n. Aluminosilicat de fier din grupa granatelor, de culoare roșie-brună, fercvent în șisturile cristaline și în aluviuni, folosit uneori ca abraziv sau piatră semiprețioasă. – Din fr. almandine. Vezi definitia »

GENUÍN, -Ă adj. natural, veritabil, pur. (< lat. genuinus) Vezi definitia »

MOLESCHÍN, moleschinuri, s. n. Țesătură rezistentă de bumbac, foarte netedă și cu aspect de piele. – Din fr. moleskine, molesquine. Vezi definitia »