PIPIRÍG, pipirigi, s. m. Nume dat mai multor plante erbacee care cresc pe malul apelor sau prin locuri umede și mlăștinoase: a) plantă cu tulpina înaltă, cilindrică, de culoare verde și cu flori brune-roșcate, îngrămădite în spice la vârful tulpinii (Schoenoplectus lacustris); b) plantă cu tulpina formată din trei muchii, cu frunze late, cu flori verzi închis (Scirpus silvaticus); c) plantă cu tulpina aspră și rigidă, de culoare cenușie-verzuie sau albăstruie, terminată cu un spic care are la capăt un vârf ascuțit (Equisetum hiemale); d) plantă erbacee perenă cu tulpina triunghiulară, plină pe dinăuntru, cu frunze liniare cu nervuri paralele și cu inflorescențele compuse din 1-4 globușoare (Holoschoenus vulgaris). – Et. nec. Vezi definitia »

civíg, civíguri, s.n. (reg.) lanț sau lemn de care se atârnă slănina la afumat. Vezi definitia »

PFÉNIG, pfenigi, s. m. Unitate monetară divizionară germană, reprezentând a suta parte dintr-o marcă. – Din germ. Pfennig. Vezi definitia »

ojíg s.n. (reg.) arsură pe tubul digestiv; jărăgai. Vezi definitia »

GIG s.n. 1. Ambarcație de sport, lungă și ascuțită la pupă și la proră, cu scăunașe mobile pentru vâslași. 2. Trăsură mică cu două roți, trasă de un cal. [< engl. gig]. Vezi definitia »