FOLIACÉU, -EE adj. 1. de natura frunzelor, ca o frunză. 2. (despre muguri) în care se dezvoltă frunza. (< fr. foliacé, lat. foliaceus) Vezi definitia »

TROHÉU s.m. Picior de vers format, în poezia antică, dintr-o silabă lungă și una scurtă și, în poezia modernă, dintr-o silabă accentuată și una neaccentuată. V. coreu. [< fr. trochée, cf. lat. trochaeus, gr. trochaios]. Vezi definitia »

haldéu (-ále), s. m. – Păgîn. – Var. haldău. De la caldeo, prin intermediul ngr. χαλδαïος (Iordan, BF, IV, 179). Vezi definitia »

BLEU adj. invar. Albastru-deschis; azuriu. [Pr.: blö] – Fr. bleu. Vezi definitia »

ștremeléu s.n. (reg.) furcă de tors. Vezi definitia »