ARBORICULTÚRĂ s. f. Disciplină care studiază cultura arborilor și a arbuștilor. – Din fr. arboriculture. Vezi definitia »

ALVEÓLĂ s. f. 1. cavitate de implantare a dinților în osul maxilar. ♦ ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavități ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor. 2. căsuță construită de albine în fagure. 3. (bot.) scobitură. 4. locaș în care stau semințele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior. 5. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spațiu plantat. 6. scobitură creată la suprafața unei roci omogene. ♦ ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deșert. ◊ fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor. (< fr. alvéole) Vezi definitia »

cătrățíră s.f. (reg., înv.) stofă sau pânză de proastă calitate. Vezi definitia »

LANSÉTĂ s.f. 1. Undiță semimecanică pentru pescuitul peștilor de apă dulce sau al celor marini răpitori. 2. (Arhit.) Arc frânt foarte ascuțit, care determină deschideri înalte și înguste. 3. (Rar) V. lanțetă. [< fr. lancette]. Vezi definitia »

BISMUTÍNĂ s. f. Sulfură de bismut naturală. – Din fr. bismuthine. Vezi definitia »