OREÁDĂ s.f. (Mit.) Divinitate, nimfă a munților. [Pron. -re-a-. / < fr. oréade, cf. lat. oreas, gr. oreais < oros – munte]. Vezi definitia »

AURÍCULĂ s.f. Pavilionul urechii, urechea externă. [Pron. a-u-, pl. -le. / < fr. auricule, cf. lat. auricula – ureche]. Vezi definitia »

CASÚRĂ s. f. (tehn.) spărtură, ruptură, fisură; loc pe suprafața unui obiect unde acesta este spart; fractură (2). (< fr. cassure) Vezi definitia »

CURÂNDĂ adj. înv. invar. v. CURÂND (1). (Adjectival; înv.) În curândă vreme. – [DEX '96] Vezi definitia »

REDONDÁNȚĂ s. f. v. redundanță. Vezi definitia »