BATÁTĂ, batate, s.f. Tubercul comestibil, de culoare roșcată sau gălbuie, al unei plante perene târătoare (Ipomoea batatas), cultivată în țările cu climă caldă; din it. batata (s.f.), germ. Batate (s.f.); sin. batat, batați (din fr. patate); pop. cartof dulce, cf. germ. Süßkartoffel. Vezi definitia »

hálă (hále), s. f. – 1. Uragan, furtună, vijelie. – 2. Groază, spaimă, teroare. – 3. Spirit rău. – 4. Monstru, fiară. – 5. (Pl.) Păsări de curte. Sl. (bg., sb.) hala (Conev 37 și 106; DAR). – Der. haliță, s. f. (femeie stricată); hăluit, adj. (damblagiu); hoală, s. f. (pasăre de pradă); holă, s. f. (Trans., cîine). Vezi definitia »

ZIRCONÍTĂ s.f. Varietate de zircon. [< fr. zirconite]. Vezi definitia »

GÂLCEÁVĂ, gâlcevi, s. f. (Pop.) Ceartă (zgomotoasă, aprinsă); situație creată în raporturile dintre două sau mai multe persoane în urma unor certuri; sfadă. – Din bg. gălčava. Vezi definitia »

GÉNĂ s.f. (Genet.) Particulă a unui cromozom care poartă caracterele eredității. [< fr. gène, cf. gr. genos – origine]. Vezi definitia »