MÂNJEÁLĂ, mânjeli, s. f. 1. Faptul de a (se) mânji. 2. Murdărie. 3. (Reg.) Amestec de lut și de baligă, cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4. Un fel de pastă făcută din sămânță de in sau din tărâțe, cu care se unge urzeala de cânepă ca să nu se rupă firele la țesut. – Mânji + suf. -eală. Vezi definitia »

AUDIÉNȚĂ, audiențe, s. f. 1. Întrevedere acordată unui solicitator de către o persoană care deține o funcție de răspundere. 2. Acceptare (entuziastă) a ceva. ◊ Expr. A avea audiență la... = a trezi interesul sau a avea influență asupra unui public numeros. [Pr.: a-u-di-en-] – Din fr. audience, lat. audientia. Vezi definitia »

váfă s. f., g.-d. art. váfei; pl. váfe Vezi definitia »

hrápă s.f. (reg.) coastă de deal prăpăstioasă; râpă, pripor, prăpastie. Vezi definitia »

POLIZAHARÍDĂ s. f. produs macromolecular natural din clasa hidraților de carbon, prin policondensarea mai multor monozaharide. (< fr. polysaccharide) Vezi definitia »