CUMÍNTE, cuminți, adj. 1. Cu purtări bune; așezat, liniștit. 2. Cu judecată; deștept, înțelept. ◊ (Substantivat, m.) Un nebun arunc-o piatră-n baltă și zece cuminți n-o pot scoate. ♦ Prevăzător, prudent. – Cu + minte. Vezi definitia »

FILOZOFICÉȘTE adv. (Rar) – Din punct de vedere filozofic; în mod filozofic; ca un filozof. – Filozofic + suf. -ește. Vezi definitia »

TERMOELECTRICITÁTE s. f. Parte a fizicii care studiază efectele apărute în conductoare sau în semiconductoare și care constau în interacțiuni între efectele termice și cele electrice. – Din fr. thermo-électricité. Vezi definitia »

DEUTEROMICÉTE s. f. pl. grup eterogen de ciuperci cărora le lipsește sau nu li se cunoaște încă forma de fructificație; fungi imperfecți. (< fr. deutéromycètes) Vezi definitia »

ANTE- Element de compunere însemnând „înainte” și servind la formarea unor substantive și a unor adjective. – Lat. lit. ante. Vezi definitia »