ANTEPÚNERE s. f. antepoziție (1), procliză. (< antepune) Vezi definitia »

AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + frânare. Vezi definitia »

FOCALIZÁRE s. f. acțiunea de a focaliza. ◊ concentrarea într-un focar a razelor de unde sau de particule în mișcare; focalizație, focusare. ◊ operația de punere la punct a unui instrument optic, astfel ca imaginea să fie văzută clar. (< focaliza) Vezi definitia »

nemăríre s.f. (înv.) lipsă de îngâmfare, de semeție, de aroganță; modestie. Vezi definitia »

CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga]. Vezi definitia »