ZBUCIUMÁRE, zbuciumări, s. f. Faptul de a (se) zbuciuma; frământare, chin, necaz; agitație, alergătură; zvârcolire, zbatere. – V. zbuciuma. Vezi definitia »

DINAMIZÁRE, dinamizări, s. f. Acțiunea de a dinamiza. – V. dinamiza. Vezi definitia »

FIECÁRE pron. nehot. (Indică ființele sau lucrurile luate în parte dintr-un grup sau dintr-o categorie) și unul, și altul; oricare. ◊ (Adjectival) Fiecare om. [Pr.: fi-e-. – Gen.-dat. fiecăruia, fiecăreia. – Var.: (înv. și pop.) fieșcáre, fieștecáre, fiștecáre pron. nehot.] – Fie¹ + care. Vezi definitia »

pădúre (pădúri), s. f. – Teren cu arbori, codru. – Mr. pădure, megl. păduri (toponim). Lat. padulem în loc de paludem (Diez, II, 51; Schuchardt, Vok., I, 29; Pușcariu 1243; Candrea-Dens., 1306; REW 6183), cf. alb. pülj (Philippide, II, 650), tosc. padule, v. sard. padule, v. sp., arag., v. port. paúl (Garcia de Diego, Bol. Acad. Esp., VII, 259; Corominas, III, 695) basc. padura „mlaștină”; cf. P. Aebischer, Homenatje Rubioy Lluch, I, 161-74. Originea anterioară indoeurop. (Lahovary 339) este fantastică. Der. pădurar, s. m. (gornic); pădurărie, s. f. (ocupația pădurarului; administrație silvică); pădurărit, s. n. (ocupația pădurarului; impozit pe păduri); păduratic, adj. (păduros, împădurit); pădurean, s. m. (locuitor al pădurii); pădureț, adj. (de pădure; sălbatic); pădurice, s. f. (pădure mică); păduros, adj. (acoperit cu pădure, împădurit), pe care REW 6183 îl duce pînă la lat. paludosus, fără să fie nevoie; împăduri, vb. (a planta o pădure); despăduri, vb. (a tăia o pădure). Vezi definitia »

DENATURÁRE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura]. Vezi definitia »