AGENOSOMÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare insuficientă a organelor sexuale. [< fr. agénosomie, cf. gr. a – fără, genein – a naște, soma – organ]. Vezi definitia »

DEGLACIÁȚIE s.f. (Geol.) Retragerea ghețarilor ca urmare a modificărilor condițiilor climatice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. déglaciation]. Vezi definitia »

DISRITMÍE s. f. (med.) tulburare de ritm; ansamblul modificărilor anormale ale ritmului înregistrărilor electrice. (< fr. dysrythmie) Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s.f. Parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii. [Gen. -iei. / < fr. épistémologie, cf. gr. episteme – știință, logos – studiu]. Vezi definitia »

DIPLOIDÍE s. f. stare a celulelor sau organismelor diploide. (< fr. diploïdie) Vezi definitia »