Definita cuvantului etimologism
ETIMOLOGÍSM s. n. Tendință de a reforma limba literară, apropiind forma actuală a cuvintelor de o formă mai veche a ei, pretinsă a fi mai corectă. – Din fr. étymologisme.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu etimologism
basm (básme), s. n. – Poveste, fabulă, legendă; în particular, poveste cu zîne. – Var. (înv.) basn(ă), baznă. Sl. basnŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 14; Cihac, DAR). – Der. băsmui, vb. (a povesti); băsmuitor, s. m. (povestitor); băsni, vb. (înv., a povesti), din sl. basniti; băsnuitor, s. m. (înv., povestitor); băsnar, s. m. (înv., povestitor). Vezi definitia »
NEOLOGÍSM s.n. (Lingv.) Cuvânt nou împrumutat dintr-o limbă străină sau creat prin mijloace proprii în limba respectivă; (p. restr.) împrumut lexical recent. [< fr. néologisme, cf. gr. neos – nou, logos – cuvânt]. Vezi definitia »
CAFEÍSM s.n. Intoxicație provocată de abuzul de cafea. [< fr. caféisme]. Vezi definitia »
EXISTENȚIALÍSM s. n. Doctrină filozofică conform căreia reală este numai existența umană, trăirea afectivă a existenței de către individ. [Pr.: eg-zis-ten-ți-a-] – Din fr. existentialisme, germ. Existentialismus. Vezi definitia »
BEHAVIORÍSM s. n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferențială a omului și animalului față de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [Pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme. Vezi definitia »