ȘOÁRECE, șoareci, s. m. Animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire (Mus musculus). ◊ Șoarece de bibliotecă = se spune despre o persoană care își petrece cea mai mare parte a timpului prin biblioteci, citind și studiind. Șoarece de birou = birocrat. ◊ Expr. A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele, se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna. I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă), se spune despre un om foarte flămând. A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă. În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe. ◊ Compus: Șoarece de câmp = mic rozător de câmp care face mari stricăciuni în culturi (Apodemus agrarius); șoarece de pădure = animal rozător care trăiește în pădure (Apodemus sylvaticus). [Var.: șoárec s. m.] – Lat. sorex, -icis. Vezi definitia »

redúce (redúc, ús), vb. – A diminua. Fr. réduire adaptat la conjug. lui a duce. Vezi definitia »

REPRODÚCE vb. III. 1. tr. (Despre memorie) A readuce în conștiință reprezentări fixate anterior. ♦ A reda întocmai prin mijloace plastice un model; a imita. 2. tr. A produce, a multiplica în serie. 3. refl. (Despre ființe) A se înmulți. [P.i. reprodúc. / cf. fr. reproduire]. Vezi definitia »

ce inseamna Vezi definitia »

ce inseamna cuvantul proza Vezi definitia »