APROBÁ, aprób, vb. I. Tranz. A încuviința o acțiune, o părere etc.; a fi de acord, de aceeași părere cu cineva. ♦ A consimți în mod oficial la ceva printr-un act autentic. Ministerul i-a aprobat cererea. ◊ Expr. (Refl.) Se aprobă, formulă (scrisă) prin care o autoritate rezolvă favorabil o cerere etc. – Lat. lit. approbare. Vezi definitia »

abá (abále), s. f. – Dimie, țesătură groasă de lînă. – Mr., megl. abă. < Tc. aba (Miklosich, Fremdw., 73; Șeineanu, II, 3; Lokotsch 2), cf. ngr. άμπᾶς, bg. aba – Der. abager, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături; croitor); abagerie, s. f. (fabrică sau prăvălie de țesături); abagiu, s. m. (persoană care fabrică sau vinde țesături). Vezi definitia »

cărâmbá, pers 3 sg. cărâmbă, vb. I refl. (reg.; despre lemne, scânduri) a se curba, a se încovoia, a se îndoi, a se scovârda. Vezi definitia »

casabá (-ále), s. f. – Localitate, tîrg, loc. – Mr., megl. căsăbă. Tc. kasaba (Șeineanu, III, 32). Înv. Vezi definitia »

EXHIBÁ vb. I. tr. A arăta, a etala (ostentativ) ceva; a se făli cu ceva. [< fr. exhiber, cf. lat. exhibere – a arăta]. Vezi definitia »