NOGÁI, -ÁIE, nogai, -aie, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație mongolă turcizată răspândită în diverse regiuni dintre Marea Caspică, Marea Neagră și Marea Azov; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține nogailor (1), privitor la nogai. – Din n. pr. Nogai. Vezi definitia »

GUTURÁI, guturaiuri, s. n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoțită de o bogată secreție apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s. n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej”). Vezi definitia »

TÍHAI interj. Exclamație care exprimă mirare, uimire. Vezi definitia »

ALTAI, sistem muntos în Asia central-estică, la hotarul C.S.I. cu Mongolia și China; divizat în Altaiul Înalt (C.S.I. și Mongolia) și Altaiul Mongol. Lungime: 2.000 km; alt. medie: 1.500-2.500 m; alt. max.: 4.506 m (vf. Beluha). Numeroși ghețari. Zăcăminte auroargintifere, polimetalice și de min. de fier. Vezi definitia »

șerlái (-i), s. m. – Varietate de salvie (Salvia sclarea). Germ. Scharlei (Tiktin). Vezi definitia »