atingerea a dou persoane Vezi definitia »

Actiunea creeatica fundamentala de stabilire a tipologiilor creative Vezi definitia »

DÓILEA, DÓUA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între întâiul și al treilea. ◊ Loc. adj. De-al doilea = (despre veri) care sunt copiii verilor primari. ◊ Loc. adv. A doua zi = în ziua următoare. A doua oară = data următoare; cu altă ocazie. Al doilea = după primul, pe urmă. (Pop.) De-al doilea = a doua oară. ◊ Expr. A pune (sau a lăsa, a trece etc.) ceva pe planul al doilea = a considera ceva ca fiind de importanță secundară. [Pr.: do-i-] – Doi + le + a. Vezi definitia »

Gigi Mușchea expr. (iron.) bărbat solid, care face paradă de forța sa fizică. Vezi definitia »

umilirea cea de bunăvoie pentru păcătoși a Fiului lui Dumnezeu, care s-a întrupat spre mântuirea lor; această întrupare a lui Dumnezeu în om, în scopul mântuirii omului, a însemnat un act de smerenie, determinat, însă, de marea dragoste a lui Dumnezeu pentru omul căzut în păcat și care numai prin jertfa Fiului, ca om, putea fi mântuit. Vezi definitia »