AXONOMETRÍE s. f. 1. metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan. 2. disciplină care studiază reprezentările axonometrice. (< fr. axonométrie) Vezi definitia »

ACROCHINEZÍE s. f. mobilitate deosebită, ca amploare și rapiditate a extremităților. (< fr. acrokinésie) Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CATATONÍE s. f. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea inițiativei de mișcare, conduită stereotipă și stupoare mintală. (< fr. catatonie) Vezi definitia »

DILACERÁȚIE s. f. dilacerare. (< fr. dilacération) Vezi definitia »