VENTRÍCUL¹ s. n. cavitate mică în interiorul unui organ (inimă, creier, laringe). (< fr. ventricule, lat. ventriculus) Vezi definitia »

a face plinul expr. 1. a umple cu benzină până la refuz rezervorul unei mașini. 2. a mânca și a bea pe săturate. 3. (intl.) a fura foarte mult. 4. (er. – d. femei) a avea un contact sexual cu un bărbat. Vezi definitia »

APENDÍCUL s.n. Apendice mic. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. appendicule, cf. lat. appendicula]. Vezi definitia »

a da cu șuriul expr. 1. a se bate cu cuțitul. 2. a umbla înarmat cu cuțitul. Vezi definitia »

arhetipul masculinitătii Vezi definitia »