GARGÚI s. n. ornament în formă de cap de animal la capătul superior al unui burlan pentru scurgerea apei. (< fr. gargouille) Vezi definitia »

TUI¹, tuiuri, s. n. (Înv.) Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi albe de cal, atârnate de o lance cu semiluna în vârf, constituind un semn distinctiv al unor înalți demnitari din fostul imperiu otoman și din țările vasale lui. ♦ Comandant, căpetenie. – Tc. tuğ. Vezi definitia »

ALEGĂDUÍ, alegăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndestula, a mulțumi pe cineva. – Magh. elégedni. Vezi definitia »

JURU͹, juruiesc, vb. IV. Tranz. (Înv și reg.) A făgădui, a promite în mod solemn. ◊ A făgădui ca soț (sau soție). ◊ Refl. A se lega prin jurământ. – Din magh. gyürüzni „a logodi”. Vezi definitia »

făgătúi, făgătúi, s.m. (reg.) fag mic, tânăr; făgueci, făgui, făgulean, făguleț, făguț, făgău. Vezi definitia »