INDÚCE vb. III. tr. 1. (Log.) A face un raționament inductiv. ◊ A induce în eroare = a înșela, a amăgi. 2. A produce o inducție electromagnetică. [P.i. indúc, part. -dus. / < lat. inducere]. Vezi definitia »

DEDÚCE, dedúc, vb. III. Tranz. A deriva, a desprinde o judecată particulară din alta generală sau un fapt din altul; a trage o concluzie, pe calea deducției, din două sau mai multe premise. – Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire. Vezi definitia »

a face (pe cineva) platcă expr. a face (pe cineva) să piardă. Vezi definitia »

ce inseamna expresia a „a pune la pastrama” Vezi definitia »

PÓNCE adj. invar. Piatră ponce = rocă eruptivă, spongioasă și foarte ușoară; bucată dintr-o astfel de rocă, folosită mai ales la șlefuitul lemnului și al altor materiale. [Pron. pon-ce. / < fr. (pierre) ponce]. Vezi definitia »