APROBÁRE, aprobări, s. f. Faptul de a aproba; (concr.) act prin care se aprobă ceva. – V. aproba. Vezi definitia »

DERIVÁRE s. f. 1. provenire, coborâre din... 2. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul. *procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor. ♦ ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor. 3. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată. 4. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală. (< deriva) Vezi definitia »

METAZOÁRE s.n. pl. Încrengătură care cuprinde animalele cu celule diferențiate; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. metazoar, pron. -zo-a-. / < fr. métazoaires, cf. gr. meta – al doilea, zoon – animal]. Vezi definitia »

scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură. 2. (intl.) cameră de anchetă. 3. (intl., înv.) cameră de tortură. Vezi definitia »

ANCOLÁRE, ancolări, s. f. (Rar) Încleiere. – V. ancola. Vezi definitia »