CALÍCUL s. m. 1. caliciu suplimentar care învelește anumite flori. 2. structură anatomică în formă de cupă mică. (< fr. calicule) Vezi definitia »

ARTÍCUL s. m. internod. (< lat. articulus) Vezi definitia »

a drege busuiocul expr. a repara o gafă; a salva aparențele. Vezi definitia »

BERBELEÁCUL s. n. art. (În loc. adv.) De-a berbeleacul = de-a rostogolul, peste cap. – Cf. berbec. Vezi definitia »

CURÚL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. – Din lat. curulus, fr. curule. Vezi definitia »