PICHÉT³ I. s. n. 1. (în trecut) punct întărit la frontiera unei țări unde stă de pază un detașament de grăniceri. ◊ mic detașament de soldați destinat să fie folosit în primul rând în caz de pericol. o~ de incendiu = subunitate de pompieri organizată în cadrul unei instituții sau întreprinderi. 2. ~ de grevă = detașament de greviști, care, stând la poarta întreprinderilor sau a instituțiilor, previn pe cei din afară de declararea grevei și împiedică pe spărgătorii de grevă să acționeze. II. s. m. țăruș de lemn pentru a marca un punct (pe un traseu etc.). (< fr. piquet, germ. Pikett, rus. piket) Vezi definitia »

BAHMÉT, bahmeți, s.m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat. Vezi definitia »

ASCÉT, -Ă s. m. f. 1. cel care practică ascetismul; pustnic. 2. (fig.) om care își impune o viață austeră și retrasă. (< fr. ascète) Vezi definitia »

SPERMANȚÉT s. n. ceară din craniul de balenă, de delfin și din craniul și grăsimea de cașalot, folosită în industria cosmetică și la fabricarea lumânărilor; cetaceum. (< germ. Spermazet, fr., it. spermaceti) Vezi definitia »

BAHMÉT, bahmeți, s. m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat. Vezi definitia »