MEFIÉNȚĂ s. f. 1. neîncredere, bănuială. 2. suspiciune patologică; așteptare anxioasă a răului. (< fr. méfiance) Vezi definitia »

EXISTÉNȚĂ, existențe, s. f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conștiință, de gândire. ♦ Viață considerată în durata și conținutul ei. ♦ Durată (a unei situații, a unei instituții). 2. Condițiile, mijloacele materiale necesare vieții. ♦ Viață; mod de viață, fel de trai. [Pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia. Vezi definitia »

URMIȘOÁRĂ, urmișoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Din urmă + suf. -iș-oară. Vezi definitia »

GRIZUTÍNĂ s. f. (Min.) Exploziv antigrizutos pe bază de azotat de amoniu. – Din fr. grisoutine. Vezi definitia »

șamándră, șamándre, s.f. (reg.) 1. geamandură rudimentară. 2. piatra de care este legată geamandura. Vezi definitia »