ARMATÚRĂ s.f. 1. (Muz.) Totalitatea accidenților muzicali (diezi, bemoli) puși la cheie spre a indica tonalitatea ; armură (4). 2. Armătură. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura]. Vezi definitia »

scăfílă, scăfíle, s.f. (reg.) cutie craniană, craniu. Vezi definitia »

PRÍȘNIȚĂ s. f. v. prișniț. Vezi definitia »

MĂRĂMIOÁRĂ, mărămioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui maramă; mărămuță. – Maramă + suf. -ioară. Vezi definitia »

COLOMBÍNĂ s.f. (Rar) Personaj feminin din comedia italiană, costumat la fel cu arlechinul. [< it. colombina]. Vezi definitia »