MÁNGO s. m. arbore din regiunile tropicale, al cărui fruct, comestibil, ca un pepene, are miezul moale și galben, suculent, dulce, cu o aromă puternică; mangustan. ◊ fructul însuși. (< engl. mango) Vezi definitia »

ZIGO-, -ZIGÍE elem. „Unire, joncțiune, acuplare”. (din fr. zygo-, -zygie, cf. gr. zygon) Vezi definitia »

COCCIG(O)- elem. „coccis”. (< fr. coccyg/o/-, cf. gr. kokkys, -ygos, cuc) Vezi definitia »

LANÚGO s. n. 1. (Biol.) Păr fin care acoperă unele regiuni ale corpului la făt. ♦ Fire de păr din alte regiuni decât din cele obișnuite. 2. Puf (la plante, fructe etc.) – Din lat., fr. lanugo. Vezi definitia »

SIRING(O)- elem. „canal”, „tub”, „fistulă”. (< fr. syring/o/-, cf. gr. syrinx, -ingos) Vezi definitia »