FUGÁR, -Ă, fugari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană, ființă) care a fugit dintr-un loc (pe ascuns) pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere, de o situație grea sau penibilă; dezertor, evadat, fugit. 2. Adj. Care trece repede, fără a putea fi reținut; fugitiv, nestatornic, trecător. ♦ Care nu se oprește mult asupra unui lucru. 3. Adj. (Despre cai) Fugaci. ♦ (Substantivat, m.) Cal. – Fugi + suf. -ar. Vezi definitia »

MĂSELÁR, măselari, s. m. (Reg.) 1. (Bot.) Măselariță. 2. Nume dat diferitelor părți ale unor obiecte sau unelte. – Din măsea + suf. -ar. Vezi definitia »

DIVICTÁR, divictari, s. m. (Înv.) Boiernaș de curte care se îngrijea de cele trebuincioase domnitorului pentru scris; purtătorul călimării domnești. – Tc. divitdar. Vezi definitia »

REGIMENTÁR, -Ă adj. Care aparține unui regiment, de regiment. ♦ Tren regimentar = convoi de căruțe sau de mașini care transportă pe front proviziile sau munițiile unei unități militare. [Cf. fr. régimentaire]. Vezi definitia »

zodiár (carte) (înv.) (-di-ar) s. n., pl. zodiáre Vezi definitia »