stoicós, stoicoásă, adj., s.m. și f. (înv.) care a aderat la stoicism; stoic. Vezi definitia »

folós (foloáse), s. n. – Profit, avantaj, beneficiu, utilitate. Ngr. ὄφελος, redus la φέλος (Cihac, II, 660; Murnu 25; Pușcariu, Lr., 261). – Der. folosi, vb. (a fi util; a sluji; a ajuta; refl., a avea profit; a cîștiga, a beneficia; a se întrebuința); folosință, s. f. (înv., profit, utilitate; folosire; uzufruct); folositor, adj. (util; înv., îndatoritor, săritor); nefolositor, adj. (inutil). – Din rom. provine rut. fol’os, fol’osyty (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »

TENDENȚIÓS, -OÁSĂ adj. Cu tendință, care are un anumit scop; care vrea să insinueze ceva. [Pron. -ți-os. / cf. fr. tendancieux, it. tendenzioso]. Vezi definitia »

FLEGMONÓS, -OÁSĂ adj. cu aspect de flegmon. (< fr. phlegmoneux) Vezi definitia »

slimós, -oásă, adj. (reg.) V. slinos. Vezi definitia »