BLÁNĂ, blăni, s. f. I. 1. Părul sau lâna care acoperă pielea unor animale. ♦ Piele de animal cu păr cu tot, prelucrată. 2. Haină îmblănită; haină confecționată din blană (I 1). II. (Pop.) Scândură groasă. [Pl. și: (I) blănuri] – Din bg. blana. Vezi definitia »

AUTOHETERODÍNĂ s. f. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie. (< fr. autohétérodyne) Vezi definitia »

palplánșă s. f., art. palplánșa, g.-d. art. palplánșei; pl. palplánșe Vezi definitia »

LEBEJOÁRĂ, lebejoare, s. f. Lebediță. – Din lebădă + suf. -(i)oară. Vezi definitia »

PENICILINÁZĂ s. f. enzimă produsă de unele bacterii, care distruge penicilina. (< fr. pénicillinase) Vezi definitia »