Definita cuvantului etrusc
ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de origine necunoscută, care trăia în mileniul I a. Cr. În regiunea de azi a Toscanei și care, după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec. I a. Cr., a fost complet romanizată; (și la sg.) persoană din această populație. 2. Adj. Care se referă la etrusci (1), care aparține etruscilor. – Din fr. étrusque.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu etrusc
CHINEZÉSC, -EÁSCĂ, chinezești, adj. Chinez2 (2). ◊ Zidul chinezesc = a) uriaș zid de apărare ridicat la granițele Chinei începând din antichitate; b) fig. stavilă, opreliște (pusă în calea influențelor inovatoare din afară). Umbre chinezești = umbre (reprezentând diverse figuri) proiectate pe un perete, pe un ecran etc., prin combinarea poziției palmelor și a degetelor. – Chinez2 + suf. -esc. Vezi definitia »
NASTRATINÉSC, -EÁSCĂ, nastratinești, adj. Ager, isteț și mucalit. – Din n. pr. Nastratin [Hogea] + suf. -esc. Vezi definitia »
TEASC, teascuri, s. n. 1. Presă manuală cu ajutorul căreia se storc strugurii, semințele plantelor oleaginoase etc. pentru a se obține mustul, uleiul. 2. (Înv.) Mașină de imprimat; p. ext. tipar, tipărire. 3. (Reg.) Capcană pentru anumite animale. – Din sl. tĕskŭ. Vezi definitia »
COȘMARÉSC, -EÁSCĂ, coșmarești, adj. (Livr.) De coșmar. – După fr. cauchemardesque. Vezi definitia »
pantomicésc, pantomiceáscă, adj. (înv.) pantomimic. Vezi definitia »