ogor, ogoare s. n. (intl.) loc favorabil furturilor, pungășiilor etc. Vezi definitia »

INDUCTÓR, -OÁRE, inductori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. (Despre procese fizice) Care produce sau influențează un alt proces, cu care evoluează concomitent. Forță inductoare. 2. S. n. Organ al unei mașini electrice, al unui aparat electric etc. care produce fluxuri magnetice inductoare. 3. S. n. Mic generator de curent alternativ, cu magneți permanenți, acționat manual și folosit în instalațiile telefonice pentru producerea semnalului de apel. – Din fr. inducteur. Vezi definitia »

preaglăsitór, preaglăsitoáre, adj. (înv.; despre unele sărbători religioase) care se celebrează cu cântări bisericești, în care se cântă cântece bisericești. Vezi definitia »

fărălegiuitór, fărălegiuitoáre, adj. și s.m. (înv.) (om) fără de lege, nelegiuit, păcătos. Vezi definitia »

TABULATÓR s.n. Dispozitiv (la mașinile de scris) care permite alinierea pe coloane diferite a ceea ce se scrie. [Cf. fr. tabulateur]. Vezi definitia »