REÁZEM, reazeme, s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru. ♦ Parte a unui sistem tehnic prin care se face legătura între două corpuri și care impune anumite restricții deplasării relative a acestora. ♦ (Rar) Balustradă. 2. Fig. Sprijin, ajutor, ocrotire. 3. Fig. Cauza, motivarea unei acțiuni; motiv, temei. [Var.: rázăm, reázăm, réazim s. n.] – Din rezema (derivat regresiv). Vezi definitia »

MIXEDÉM s. n. Boală endocrină datorată unei grave insuficiențe tiroidiene, care duce la scăderea funcțiilor organismului, – Din fr. myxoedème. Vezi definitia »

EMPIÉM s.n. (Med.) Acumulare de puroi într-o cavitate a organismului; pleurezie purulentă. [Pron. -pi-em, pl. -muri, -me. / < fr. empyème, cf. gr. en – în, pyon – puroi]. Vezi definitia »

EDÉM s. n. umflătură nedureroasă rezultată din infiltrarea unui lichid seros într-un țesut celular subcutanat. ♦ ~ pulmonar = afecțiune cauzată de transvazarea plasmei sangvine în alveolele pulmonare. (< fr. oedème) Vezi definitia »

TANDÉM s.n. 1. Bicicletă cu tracțiune dublă pentru două persoane, având șeile așezate una în spatele celeilalte. 2. Cilindru compresor mecanic cu două tăvăluguri, egale ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. (Tehn.) În tandem = poziție de montare a două sisteme tehnice care lucrează împreună, astfel încât axele lor longitudinale să fie în prelungire. [< fr., engl. tandem < lat. tandem – în sfârșit, într-o enumerare]. Vezi definitia »