CIMÉNT s. n. 1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă. 2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice. (< fr. ciment, it. cimento) Vezi definitia »

CONTINGÉNT, contingente, s. n., adj. I. 1. S. n. Totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; p. ext. anul recrutării; leat. 2. Grup de oameni având o compoziție omogenă. 3. (Înv.) Contribuție. 4. Plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări. II. Adj. Care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental. [Var.: contigént s. n.] – Din fr. contingent, lat. contingens, -ntis. Vezi definitia »

VAGÁNT, -Ă adj. (Liv.) Care umblă din loc în loc; rătăcitor, nestatornic, fără domiciliu. [Cf. germ. vagant, lat. vagans]. Vezi definitia »

CEMÉNT, cementuri, s. n. 1. Agent pulverulent care servește la cementarea oțelului. 2. (Med.; în sintagma) Cement dentar = material folosit în obturația provizorie a cariilor și la fixarea unor proteze. – Din fr. cément. Vezi definitia »

SUPRACURÉNT s.m. Curent a cărui intensitate depășește intensitatea nominală a curentului circuitului prin care trece. [< supra- + curent]. Vezi definitia »