MENSÚRĂ s. f. dimensiunile unui instrument muzical, raportul dintre diferitele lui părți componente. (< lat. mensura) Vezi definitia »

PURÍNĂ s.f. Compus organic derivat din acidul uric, zeama murdară scursă din bălegar sau din gunoaie. [< fr. purin]. Vezi definitia »

LEUCOBÁZĂ, leucobaze, s. f. (Chim.) Leucoderivat. [Pr.: le-u-] – Din germ. Leukobase, fr. leucobase. Vezi definitia »

MÓSTRĂ, mostre, s. n. 1. Obiect dintr-o serie de obiecte identice sau cantitate mică dintr-o marfă, dintr-un material etc., după care se pot aprecia anumite însușiri ale acestora; probă, eșantion. ♦ Model. ◊ Târg de mostre = târg la care un stat sau diverse întreprinderi își expun mostre (1) pentru reclamă și pentru informarea cumpărătorilor. 2. Fig. Exemplu, pildă. [Var.: (reg.) mústră s. f.] – Din ngr. móstra. Vezi definitia »

BRÍDĂ, bride, s. f. 1. Gaică prin care se petrece cordonul sau cu care se încheie o copcă. 2. Piesă metalică în formă de „U”, care face legătura între arcuri și osii. ♦ Piesă metalică în forma unei coroane circulare, care se aplică pe tuburi, la îmbinarea lor; marginea răsfrântă a capetelor tuburilor, servind la îmbinarea acestora. 3. (Med.) Aderență (1). – Din fr. bride. Vezi definitia »