PRECONDÍȚIE s. f. condiție prealabilă. (< pre- + condiție) Vezi definitia »

PROSCRÍPȚIE s. f. (în Roma antică) punere în afara legii, condamnare la moarte sau la exil și confiscarea averii fără forme judiciare, pentru infracțiuni politice, înscriind numele celui osândit pe o listă care se afișa. (< lat. proscriptio, fr. proscription) Vezi definitia »

DISLEXÍE s.f. (Med.) Tulburare nervoasă, constând în dificultatea de a citi și a înțelege ceea ce se citește. [< fr. dyslexie, cf. gr. dys – dificil, lexis – cuvânt]. Vezi definitia »

DISPAREUNÍE s. f. durere violentă în timpul contactului sexual. (< fr. dyspareunie) Vezi definitia »

BRAHIDACTILÍE s.f. (Med.) Malformație congenitală caracterizată prin scurtimea degetelor. [Gen. -iei. / < fr. brachydactylie, cf. gr. brachys – scurt, daktylos – deget]. Vezi definitia »