TERACÓTĂ, teracote, s. f. 1. Produs ceramic (obținut din argilă prin ardere în cuptoare la o temperatură joasă și prin smălțuire), din care se fac plăci pentru sobe, obiecte ornamentale etc. 2. Sobă de teracotă. 3. Sculptură realizată în tehnica obținerii teracotei (1). – Din it. terracotta. Vezi definitia »

nuntișoáră, nuntișoáre, s.f. (pop.) nuntiță. Vezi definitia »

háulă, háule, s.f. (reg.) casă mare și goală; căsoaie. Vezi definitia »

BASIDIOMICÉTĂ, basidiomicete, s. f. (La pl.) Clasă de ciuperci saprofite sau parazite la care sporii se formează la exterior, pe basidii; (și la sg.) ciupercă facând parte din această clasă. [Pr.: -di-o-] – Din fr. basidiomycètes. Vezi definitia »

BURSUFLÚRĂ s.f. Umflătură pe suprafața unei piese ceramice, datorită gazelor produse de o ardere rapidă. ♦ Bulă de aer sub tencuială sau sub vopsitorie. [< fr. boursouflure]. Vezi definitia »