zbughí² (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbughésc, imperf. 3 sg. zbugheá; conj. prez. 3 să zbugheáscă Vezi definitia »

ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi. Vezi definitia »

ihí! interj. (reg.) Cuvânt care exprimă surprinderea unei persoane într-o situație neplăcută. Vezi definitia »

STRĂVÉCHI, -E, străvechi, adj. 1. Care datează de foarte multă vreme; foarte vechi. ♦ (Prin exagerare sau glumeț) Vechi, uzat. 2. Care datează din epocile vechi sau primitive ale omenirii, care aparține antichității sau preistoriei. – Stră- + vechi. Vezi definitia »

TAMBÚCHI s. n. deschizătură în puntea unei nave care permite accesul în încăperile de sub punte. (< sp. tambucho) Vezi definitia »