TEMPERATÚRĂ, temperaturi, s. f. Gradul, starea de căldură a unui mediu, a unui corp etc. ◊ Temperatură absolută = temperatură care se măsoară pornind de la zero absolut. ♦ Stare fiziologică constantă a corpului animal, reprezentând echilibrul dintre căldura produsă și cea pierdută. ♦ Gradul de căldură ridicată a corpului omenesc, reprezentând un simptom patologic; fierbințeală, febră. – Din fr. température, lat. temperatura. Vezi definitia »

HIDRÓZĂ s.f. (Med.) Tulburare funcțională a secreției sudorale. [< fr. hidrose, cf. gr. hidros – sudoare]. Vezi definitia »

METALÓGICĂ s.f. Disciplină care studiază regulile formale ale unui limbaj. [Gen. -cii. / < fr. métalogique]. Vezi definitia »

báră (báre), s. f. – (Banat) mlaștină. Sb. bara (DAR). – Der. băracă, s. f. (Munt.); bărăcie, bărăciune, s. f. (Munt. și Trans.) „baltă”. Vezi definitia »

PILOZITATE PUBIANĂ floci, gazon, iarbă, lână, melci, mustăți, perișori, stufat, zmârc. Vezi definitia »